Inceputul

Vantul aspru imi biciuia fata intr-un mod placut ,soarele stralucea era cald si rece in acelasi timp.Ma aflam pe mare de 10 zile si deja ma plictisisem ,am observat tot ce trebuia sa fie vazut ,chiar m-am imprietenit si cu capitanul vasului.Eram vazut ca un baietel curios de toata lumea ,am constatat ca nava era plina de oameni cu un venit modest .Doar doua compartimente de clasa I erau folosite de niste persoane foarte ciudate ,nu ieseau ziua deloc ci doar noaptea se plimbau pe afara razand si vorbind intr-o limba foarte ciudata .
Zilele se scurgeau monoton ,colegii mei de camera se aratau foarte nostimi ,faceau glume ma imbarbatau si chiar unul dintre ei mi-a oferit sa plec cu el in Vegas la debarcare ,sa muncim intr-o mina de aur.Nu stiam ce sa-i raspund pentru ca auzisem fel si fel de povesti despre viata-n mine ,era ceva foarte greu,iar eu find cam firav la sanatate nu vroiam ca sufletul sa-mi rataceasca prin locuri pustii dupa ce-i muri.
-La ce te gandesti?ma intrerupse-se un barbat intre doua varste cu un par grizonat dar foarte bine aranjat ,se vedea dupa imbracaminte ca facea parte din acele persoane instarite care traiau in lux.M-am uitat la el lung incercand sa raspund frumos ca sa-l impresionez ,nu stiu de unde venea acesta dorinta de a impresiona lumea din jurul meu.
-Ma gandeam la Londra...la frumusetile ei care nu le-am putut observa din cauza saraciei care-mi orbea privirea.Ma gandesc daca am facut o greseala lasandu-mi meleagurile natale pentru o noua viata ...
Se uita la mine lung ca si cum ar fi vrut sa-mi citeasca gandurile ,parea a fi un tata perfect dupa blandetea din ochi,mi-l si imaginam cu 2 copii in brate in fata unui pom incarcat si spunandu-le povesti din tineretea sa .M-ar fi placut ca si tata sa arate asa numai ca el era exact inversul.
-Baiete nu e rau ca vrei sa-ti incepi o noua viata mai buna...toata lumea are acesta sansa ,numai ca altii o ignora total ,tu nu esti ca ceilalti ...ai sa reusesti in viata trebuie doar sa speri la ceva mai bun.Unii oameni traiesc inauntrul unei colivii care si-o fauresc din propriile lor asteptari...Creeaza-ti o colivie cat universul si ai sa ai tot ce e mai bun de la viata aceasta efemera..
Ma uita-i uimit la el incercand sa-mi formulez o propozitie care sa nu fie stupida ,nu stiam ce insemna efemer ...apoi am intrebat fara sa-mi fie teama:
-Ce inseamna efemer?
-Efemer e cuvantul care descrie viata ,totul in jurul nostru moare...
Acest om parea a fi prea ireal ,ceea ce spunea pareau a fi vorbele unei persoane foarte intelepte ,parea ca face o profetie.Am rams profund impresionant si am incercat sa-l intreb cum se numeste,dar cand am intors privirea acesta disparuse!Era de asteptat ce ar fi avut el sa discute cu un baiat sarac si needucat,mi-am intors privrea spre rasaritul soarelui...era atat de frumos ,de rosu .
Imi amintea de un lucru adanc inchis in mintea mea,era ceva dureros cand ma gandeam parea ca povestea apartine altcuiva dar totusi a mea era,durere,tristete ,batai,tipete ...Sange in jurul meu mama plangand ,tatal urland ,se intampla acum 10 ani cand eu eram doar un copil de 8 anisori ,mama era bolnava dupa spusele unei vecine,trebuia sa stea doar in pat ,nu avea voie sa munceasca ,numai ca tata venind odata de la munca beat a inceput sa o bata cu o scandura pana cand aceasta a lesinat.Sangele-i era peste tot in casa cum alergase si cum incercase sa se apere.Dar din cauza faptului ca era maruntica aceasta nu a putut sa se apere.Din acel moment am realizat ca nu voi putea fi niciodata ca tata ,rautatea lui iesea atunci din ascunzatoarea sufletului ,imi venea sa -l omor ,dar nu puteam sa fac nimic,singurul lucru pe care l-am faptuit a fost sa ma duc la mama si sa incep sa-i sterg lichidul rosiatec de pe fata-i vanata .Apa rece parea sa-i faca bine .Venindu-si in simturi aceasta ma privi cu niste ochi mari si-mi sopti clar:
-Trebuie sa pleci de aici altfel vei deveni ca el!
M-am uitat la ea si am asimilat aceste 10 cuvinte ca si cum ar fi fost de o importanta vitala.Din acel moment si pana in ziua in care am avut 18 ani m-am tot gandit ce a-si putea face ca sa ma eliberez de fraul tatei.
Acum am reusit sa ma eliberez chiar vantul imi demonstreaza asta.Soarele era in inaltul cerului cand am reusit sa imbuc ceva ,slabisem mult din cauza stresului dar acest lucru nu ma impiedica ca sa sper tot ce e mai bun.Aveam cosmaruri ingrozitoare precum mama e omorata sau ca vaporul se scufunda,dar treceam si peste ele razand in sinea mea ca sunt paranoic.
Era a 3 spatamana cand un lucru foarte ciudat se intampla ,eram pe holul estic al vaporului cand cineva ,mai precis o femeie a tipat atat de tare ca si cum ar fost sfasiata in bucati.M-am indreptat spre sursa sunetului,camera incidentului era una de femei ,se auzeau plansete si injuraturi ale unor barbati,deodata ma cuprinse frica,daca era periculos ,daca ma vor omori,dar curajul a invins si am deschis usa incetisor fara a atrage atentie.
Peretii incaperii erau murdari de la atata fum de tigara ,pe jos erau haine aruncate in graba ,iar pe un pat erau trei barbatii sarutand gaturile a doua femei...scena mi s-a parut de-dreptul scarboasa ,nu ca nu stiam ce se intampla intre acele persoane sau ca eram prea tanar ca sa-mi placa placerile carnale ,am inchis usa inainte sa fiu observat de cineva ,mi-era scarba de ceea ce am vazut si vroiam sa-mi eliberez constiinta si asa ca am iesit din nou pe punte la aer curat si proaspat.
Cerul era senin dar racoarea de afara-mi imbujora obrajii.Ce desfrau...mai degraba sa nu ma gandesc la aceasta imi soptea vocea constiintei...sa nu mai spun la nimeni ce am vazut,sa ramana ceva secret,problema lor ce fac eu nu am nici o treaba cu ei.Si asa am continuat mai bine de jumatate de ora cand din nou se aude un tipat dar de data aceasta erau mai multi oameni care l-au auzit.
Ne uitam unii la altii intrebatori ,cand cineva afirma ca se duce sa vada ce s-a intamplat!Am vrut sa plec dar curiozitatea ma invins facandu-ma o stana de piatra .Am ramas asteptand continuarea ,deodata omul cu pricina s-a intors si a strigat in gura mare sa vina un doctor neaparat.Lumea auzind acestea au inceput sa se impinga unii in altii sa vad faptul care necesita asistenta medicala .M-am intors sa plec stiind ca este aproape inutil sa ma duc si eu sigur ca voi afla din gura unui pasager toata povestea cap coada ,numai ca privirea mi-a fost atrasa de o dara de sange pe podea.
Acest lucru mi s-a parut dea dreptul anormal si asa am urmat acele urme pana la apartamentele de la clasa I.Toata povestea se termina aici,m-am gandit la toate posibilitatile ,ajungand la concluzia ca poate s-a taiat in ceva si s-a intors rapid in camera sa se bandajeze.Nu avea rost sa fac scandal degeaba.
Intors in camera ,William canta la vechea lui chitara ,cu niste acorduri melodioase dar intrerupte din cand in cand .Treptat am inceput sa ma destind ,simtind cum mrejele somnului ma cuprind .
Zburam in inaltul cerului ,era atat de frig dar simteam transpiratia pe frunte ...tipam doream sa fug dar eram legat,mi-era cald si frig in acelsi timp,plangeam ,o strigam pe mama dar ea era moarta...deodata vocea omului de pe punte-mi aparu in minte:Lumea este efemera ....propria colivie ti-o faruiesti singur...deodata am realizat ca deliram ,eram bolnav presupun...
-Jhon esti bine?
William se uita la mine cu o privire indurerata ,mi-era mila de el,saracu..
-Esti bolnav,ai tuberculoza,mi-a spus doctorul in dupa-amiaza asta,imi pare rau,dar lupta in continuare cu boala ,esti tanar ai sanse mari sa te vindeci repede..
M-am uitat la el lung si am stiut din prima clipa ca nu mai aveam mult de trait ,asta este viata suntem efemeri,nu avem ce face,nu putem lupta cu destinul faurit de la inceputuri.
-O sa avem noi grija de el!Barbatul de pe punte era langa mine ,sunt asistent medical ,cat ii va mai fi de trait il voi ingriji eu.M-am uitat printe gene la dansii apoi am adormit ...iar somnul era atat de adanc...de profund ca o mare intunecata si imensa ,stiam ca mi-se apropie sfarsitul si nu speram decat ca mama sa fie bine ...