sâmbătă, 23 mai 2009

Propunerea

Alergam printr-o padure de brazi,soarele parea a apune ,iar cantecul pasarilor imi mangaiau urechile...totul era intr-o perfecta liniste.Imi simteam picioarele goale pasind pe iarba moale si umeda ,era atat de placut !Imi placea acea stare de moleseala ,de caldura ...imi doream ca sa raman acolo in padurice pentru totdeauna!


-Deschide ochii ,fiule!Esti puternic,tocmai te-ai eliberat din lanturi si renunti,hai lupta cu boala,lupta!


Acea voce suava ma incanta ..parea vocea unui tata iubitor care-si roaga fiul sa lupte...ce mi-asi dorii ca tatal meu sa fie asa!

Deodata realitatea ma izbi,eram bolnav si batranul de pe punte ma ingrijea,saracul,tandretea sa ma uimea si ma incanta in acelasi timp...si acum intrebarea capcana:de ce avea grija de mine,oricum aveam sa mor,de ce:credea oare ca am bani sa-i ofer?...oricum nu avea nevoie locuia, la clasa a I-a.Am incercat totusi sa deschid ochii,dar lumina din incapere ma orbea,in fata mea se releva treptat o incapere luxuroasa cu perdele din tafta rosie,un pat cu baldachi maro iar in mijlocul camerei se afla un covor persan .

Totul parea impecabil,mi-se parea ca visez dar stiam ca mintea mea nu poate sa-si imagineze asemenea frumuseti nemai vazute de mine ,lumina inca-mi mai deranja ochii sensibili dar ma obijnuisem cu ea ,omul asistent intra in incapere pare se de pe balconul navei si-mi zambi,am incercat la randul meu sa-i zambesc dar din pacate nu rezulta decat un ranjet ofilit.

-Cum te simti?ma intreba batranul?

In acel moment ma chinuiam sa imi aleg cuvintele,dar nu reuseam!

-Nu te forta,nu-mi raspunde acum!

-Cat timp am fost inconstient?am intrebat eu cu o voce de om bolnav?

-O luna intreaga,esti foarte slabit acum dar nu-ti fa probleme ,cand vom ajunge pe uscat te vei simti mult mai bine!

-Dar...nu mai avem de stat decat 3 saptamani ,si in acest timp sigur ca ma voi insanatosi ,nu trebuie sa va asumati responsabilitatea pentru mine.Am spus eu cu durere in gals,incepeam sa obosesc,totul in jurul meu se invartea ,vocea omului imi suna deodata in urechi

-Odihneste-te ,si apoi vom vorbi serios!

A mai trecut o saptamana pana m-am inzdravenit ,culoarea in obraji incepu sa reapara ,ma ingrasasem cu vreo 3 kilograme pentru ca mancam zilnic mancaruri deliceoase,totul parea linistit,regretam ca se apropia sfarsitul acestei calatorii.

Era o seara linistita cand am hotarat sa ies afara pe puntea vaporului si sa inhalez aer proaspat de ocean.Toata lumea se uita la mine cu o uimire-n ochii,presupun ca sa intrebau cum un baietel ca mine a scapat de aceasta boala .

M-am asezat pe un scaun cam subred ,privind la intinderea vasta a apei.Eram atat de mic in comparatie cu maretia apei care se perinda pe mii de mile maritime.In spatele meu aparu omul care ma saluta cu respect,se vedea ca apartine unei sociatati moderne...

-Trebuie sa vorbim!Tu ai unde sa te duci dupa ce calatoria sa va termina?

-Nu ,am raspuns eu incet ,sfios,dar acest lucru nu trebuie sa va macine pe dumneavoastra ,ma descurc eu cumva!

-Pai tocmai vreau sa va ofer un post ..

-Ce post?

-Eu am o mosie in Chile,la malul oceanului si ma intrebam daca nu vrei sa vii la noi si sa te initiem in arta scrisului ?Ca apoi sa ne devii secretar?

Ma uitam uimit la el,spernad parca sa disting in ochii lui vre-un secret ascuns,poate era doar bun la suflet sau poate vroia sa-mi faca rau...nu stiu

-Domnule.. va-si fi foarte recunoscator daca m-ati ajuta ,nici nu stiu cum sa va multumesc ca ati avut grija de mine cand am fost bolnav,va sunt profund recunoscator...

-Acum ca o sa lucrezi la mine ar trebui totusi sa te prezinti.

-Oh ma scuzati ma numesc Jhonatan Eioux .am raspuns eu incurcat si bucuros

-Incantat de cunostinta ,eu ma numesc James Rossetti,sau mai bine spus lord James Rossetti!

M-am uitat la el lung ,uimit de rangul sau social intrebandu-am in acelasi timp cum de-si practica meseria de doctor cand el are bani si pentru urmatoarea viata?

Am ajuns la concluzi ca cel mai bun lucru pentru mine era sa profit din afacerea asta ,Rossetti avea sa ma ajute sa capat o slujba ,iar daca nu mergea bine ramaneam cu o profesiune ,plus aveam posibilitatea sa invat sa scriu si sa citesc ,sa ma duc la o scoala ...cat mi-am dorit acest lucru ...sa fiu intr-un colectiv de copii !

Maine aveam sa parasesc vaporul si sa megem 50 de mile pana la mosia Row&Row ,urmam sa-i intalnesc familia lui James ...speram sa fiu aceptat.


duminică, 3 mai 2009

Inceputul

Vantul aspru imi biciuia fata intr-un mod placut ,soarele stralucea era cald si rece in acelasi timp.Ma aflam pe mare de 10 zile si deja ma plictisisem ,am observat tot ce trebuia sa fie vazut ,chiar m-am imprietenit si cu capitanul vasului.Eram vazut ca un baietel curios de toata lumea ,am constatat ca nava era plina de oameni cu un venit modest .Doar doua compartimente de clasa I erau folosite de niste persoane foarte ciudate ,nu ieseau ziua deloc ci doar noaptea se plimbau pe afara razand si vorbind intr-o limba foarte ciudata .
Zilele se scurgeau monoton ,colegii mei de camera se aratau foarte nostimi ,faceau glume ma imbarbatau si chiar unul dintre ei mi-a oferit sa plec cu el in Vegas la debarcare ,sa muncim intr-o mina de aur.Nu stiam ce sa-i raspund pentru ca auzisem fel si fel de povesti despre viata-n mine ,era ceva foarte greu,iar eu find cam firav la sanatate nu vroiam ca sufletul sa-mi rataceasca prin locuri pustii dupa ce-i muri.
-La ce te gandesti?ma intrerupse-se un barbat intre doua varste cu un par grizonat dar foarte bine aranjat ,se vedea dupa imbracaminte ca facea parte din acele persoane instarite care traiau in lux.M-am uitat la el lung incercand sa raspund frumos ca sa-l impresionez ,nu stiu de unde venea acesta dorinta de a impresiona lumea din jurul meu.
-Ma gandeam la Londra...la frumusetile ei care nu le-am putut observa din cauza saraciei care-mi orbea privirea.Ma gandesc daca am facut o greseala lasandu-mi meleagurile natale pentru o noua viata ...
Se uita la mine lung ca si cum ar fi vrut sa-mi citeasca gandurile ,parea a fi un tata perfect dupa blandetea din ochi,mi-l si imaginam cu 2 copii in brate in fata unui pom incarcat si spunandu-le povesti din tineretea sa .M-ar fi placut ca si tata sa arate asa numai ca el era exact inversul.
-Baiete nu e rau ca vrei sa-ti incepi o noua viata mai buna...toata lumea are acesta sansa ,numai ca altii o ignora total ,tu nu esti ca ceilalti ...ai sa reusesti in viata trebuie doar sa speri la ceva mai bun.Unii oameni traiesc inauntrul unei colivii care si-o fauresc din propriile lor asteptari...Creeaza-ti o colivie cat universul si ai sa ai tot ce e mai bun de la viata aceasta efemera..
Ma uita-i uimit la el incercand sa-mi formulez o propozitie care sa nu fie stupida ,nu stiam ce insemna efemer ...apoi am intrebat fara sa-mi fie teama:
-Ce inseamna efemer?
-Efemer e cuvantul care descrie viata ,totul in jurul nostru moare...
Acest om parea a fi prea ireal ,ceea ce spunea pareau a fi vorbele unei persoane foarte intelepte ,parea ca face o profetie.Am rams profund impresionant si am incercat sa-l intreb cum se numeste,dar cand am intors privirea acesta disparuse!Era de asteptat ce ar fi avut el sa discute cu un baiat sarac si needucat,mi-am intors privrea spre rasaritul soarelui...era atat de frumos ,de rosu .
Imi amintea de un lucru adanc inchis in mintea mea,era ceva dureros cand ma gandeam parea ca povestea apartine altcuiva dar totusi a mea era,durere,tristete ,batai,tipete ...Sange in jurul meu mama plangand ,tatal urland ,se intampla acum 10 ani cand eu eram doar un copil de 8 anisori ,mama era bolnava dupa spusele unei vecine,trebuia sa stea doar in pat ,nu avea voie sa munceasca ,numai ca tata venind odata de la munca beat a inceput sa o bata cu o scandura pana cand aceasta a lesinat.Sangele-i era peste tot in casa cum alergase si cum incercase sa se apere.Dar din cauza faptului ca era maruntica aceasta nu a putut sa se apere.Din acel moment am realizat ca nu voi putea fi niciodata ca tata ,rautatea lui iesea atunci din ascunzatoarea sufletului ,imi venea sa -l omor ,dar nu puteam sa fac nimic,singurul lucru pe care l-am faptuit a fost sa ma duc la mama si sa incep sa-i sterg lichidul rosiatec de pe fata-i vanata .Apa rece parea sa-i faca bine .Venindu-si in simturi aceasta ma privi cu niste ochi mari si-mi sopti clar:
-Trebuie sa pleci de aici altfel vei deveni ca el!
M-am uitat la ea si am asimilat aceste 10 cuvinte ca si cum ar fi fost de o importanta vitala.Din acel moment si pana in ziua in care am avut 18 ani m-am tot gandit ce a-si putea face ca sa ma eliberez de fraul tatei.
Acum am reusit sa ma eliberez chiar vantul imi demonstreaza asta.Soarele era in inaltul cerului cand am reusit sa imbuc ceva ,slabisem mult din cauza stresului dar acest lucru nu ma impiedica ca sa sper tot ce e mai bun.Aveam cosmaruri ingrozitoare precum mama e omorata sau ca vaporul se scufunda,dar treceam si peste ele razand in sinea mea ca sunt paranoic.
Era a 3 spatamana cand un lucru foarte ciudat se intampla ,eram pe holul estic al vaporului cand cineva ,mai precis o femeie a tipat atat de tare ca si cum ar fost sfasiata in bucati.M-am indreptat spre sursa sunetului,camera incidentului era una de femei ,se auzeau plansete si injuraturi ale unor barbati,deodata ma cuprinse frica,daca era periculos ,daca ma vor omori,dar curajul a invins si am deschis usa incetisor fara a atrage atentie.
Peretii incaperii erau murdari de la atata fum de tigara ,pe jos erau haine aruncate in graba ,iar pe un pat erau trei barbatii sarutand gaturile a doua femei...scena mi s-a parut de-dreptul scarboasa ,nu ca nu stiam ce se intampla intre acele persoane sau ca eram prea tanar ca sa-mi placa placerile carnale ,am inchis usa inainte sa fiu observat de cineva ,mi-era scarba de ceea ce am vazut si vroiam sa-mi eliberez constiinta si asa ca am iesit din nou pe punte la aer curat si proaspat.
Cerul era senin dar racoarea de afara-mi imbujora obrajii.Ce desfrau...mai degraba sa nu ma gandesc la aceasta imi soptea vocea constiintei...sa nu mai spun la nimeni ce am vazut,sa ramana ceva secret,problema lor ce fac eu nu am nici o treaba cu ei.Si asa am continuat mai bine de jumatate de ora cand din nou se aude un tipat dar de data aceasta erau mai multi oameni care l-au auzit.
Ne uitam unii la altii intrebatori ,cand cineva afirma ca se duce sa vada ce s-a intamplat!Am vrut sa plec dar curiozitatea ma invins facandu-ma o stana de piatra .Am ramas asteptand continuarea ,deodata omul cu pricina s-a intors si a strigat in gura mare sa vina un doctor neaparat.Lumea auzind acestea au inceput sa se impinga unii in altii sa vad faptul care necesita asistenta medicala .M-am intors sa plec stiind ca este aproape inutil sa ma duc si eu sigur ca voi afla din gura unui pasager toata povestea cap coada ,numai ca privirea mi-a fost atrasa de o dara de sange pe podea.
Acest lucru mi s-a parut dea dreptul anormal si asa am urmat acele urme pana la apartamentele de la clasa I.Toata povestea se termina aici,m-am gandit la toate posibilitatile ,ajungand la concluzia ca poate s-a taiat in ceva si s-a intors rapid in camera sa se bandajeze.Nu avea rost sa fac scandal degeaba.
Intors in camera ,William canta la vechea lui chitara ,cu niste acorduri melodioase dar intrerupte din cand in cand .Treptat am inceput sa ma destind ,simtind cum mrejele somnului ma cuprind .
Zburam in inaltul cerului ,era atat de frig dar simteam transpiratia pe frunte ...tipam doream sa fug dar eram legat,mi-era cald si frig in acelsi timp,plangeam ,o strigam pe mama dar ea era moarta...deodata vocea omului de pe punte-mi aparu in minte:Lumea este efemera ....propria colivie ti-o faruiesti singur...deodata am realizat ca deliram ,eram bolnav presupun...
-Jhon esti bine?
William se uita la mine cu o privire indurerata ,mi-era mila de el,saracu..
-Esti bolnav,ai tuberculoza,mi-a spus doctorul in dupa-amiaza asta,imi pare rau,dar lupta in continuare cu boala ,esti tanar ai sanse mari sa te vindeci repede..
M-am uitat la el lung si am stiut din prima clipa ca nu mai aveam mult de trait ,asta este viata suntem efemeri,nu avem ce face,nu putem lupta cu destinul faurit de la inceputuri.
-O sa avem noi grija de el!Barbatul de pe punte era langa mine ,sunt asistent medical ,cat ii va mai fi de trait il voi ingriji eu.M-am uitat printe gene la dansii apoi am adormit ...iar somnul era atat de adanc...de profund ca o mare intunecata si imensa ,stiam ca mi-se apropie sfarsitul si nu speram decat ca mama sa fie bine ...

sâmbătă, 2 mai 2009

Gandurile unui fiinte-continuare

Si ma chinui sa respir in aceasta lume mizerabila.Aripile-mi de plumb ma atrag sa fac rau in jurul meu...Am 100 de ani si bantui mereu prin rau famatele cartiere ale Londrei.Deja m-am obisnuit cu mirosurile si mizeriile care ma inconjoara ,sunetele scoase de mestesugarii locului imi aduc aminte de anii 1900 ,facandu-ma sa-mi amintesc de parintii mei care lucrau si ei in acest domeniu .Era greu ,prin ceea ce am trecut ,boala ,durerea care-mi incununase sufletul m-a facut sa fug de acasa ...
Era o noapte de decembrie ,zapada-mi intra in papucii vechi si rosi de atata purtat,starea materiala a familei mele se rezuma doar la cocioaba de pe marginea raului Tamisa ,stiam ca fac o greseala lasand-o pe mama cu tata,el fiind alcoolic o va bate noapte de noapte pana cand ii va da ultimul sfant strans pentru zile negre,dar nu aveam incotro ,trebuia sa-mi creez un drum propiu in viata ,stand cu ei nu aveam decat sa ajung ca tata imbrobodit cu o lasitate si cu deznajduirea faptului ca nu am reusit ca mestesugar .Avem in fata mea un nou inceput ceea ce ma speria si ma incuraja in acelasi timp!Avem sperante mari,pasii mei se indreptau spre portul orasului ignorand total peisajul care se perinda in fata ochilor mei.Nu aveam timp de privit maretia caselor ,vaporul meu spre America pleca in jumatate de ora iar eu deabia eram la jumatatea drumului.
Mergeam repede pe strazile Wall-ului ,aveam impresia ca sunt urmarit si privit de la ferestrele caselor ,dar continuam cu indarjire se alerg,la un moment dat am reusit sa ating bara metalica a debarcaderului rasufland linistit ca si cum am trecut de cea mai grea etapa a acestei calatorii! Mi-am scos cei 80 de dolari stransi cu greu pentru calatorie si m-am apropiat de ghiseul portului sperand ca voi gasi pe cineva la aceasta ora tarzie, altfel trebuia sa ma intorc acasa ....ca un las!
Am observat lumina inauntru ceea ce ma facu sa rasuflu usurat ,sperantele mele se vor indeplini in aceasta noapte !Am deschis usa cu umilinta voita dorind sa impresionez ,deodata ma izbi un miros dulce de cafea ,simtind mireasma aceea imbietoare stomacul meu incepu sa urle de foame ,nu mai mancasem de vreo doua zile dar asta nu era o problema uneori cand nu aveam bani stateam si cate o sapatamana fara sa imbuc ceva .
Doamna de la ghiseu avea o fata hada ,dar imi zambi prietenos ceea ce ma facu sa zambesc la randul meu ,apoi cu un glas melodios mi se adresa:
-Buna dimineata !A-ti dori un bilet pentru plecarea de peste 10 minute?
Raspunsul meu veni prompt fara a avea incursiuni in limbaj
-Da....nici nu stiti cat am fost de speriat crezand ca biletele au fost date toate!
-Va costa 45 de dolari un dus pana in America .
Am scos banii cu tristete,stiam ca imi mai ramaneau vreo 35 de dolari in buzunar pentru America -pamantul tuturor posibilitatilor ,dar nu aveam ce face , cu siguranta ma voi descurca eu,voi gasi un loc de munca mai avantajos decat in Londra .
I-am dat banii iar casiera imi imana biletul.I-am multumit apoi am plecat din camera bine incalzita.
Afara incepuse sa ninga incetisor ,se apropia Craciunul iar atmosfera acestei sarbatori se simtea in aer ,nu ca a-si fi tanjit dupa cadouri dar ca orice copil mi-am dorit in trecut sa primesc o mica atentie oricat de mica ar fi fost a-si fi fost multumit....dar nici pana in clipa de fata nu am primit niciunul.
Maretia vaporului care ma astepta sa urc la bordul ei ma incanta ,aveam sa studiez 10 saptamani coridoarele si unghiurile acestuia si poate daca aveam noroc sa ma lipesc de vreun om de serviciu ca sa-mi dezvaluie sala motoarelor.Este o minune cum omul poate construi asa ceva !
La intrarea in nava ,un om imi ceru sa prezint biletul,i l-am aratat apoi acesta in indica camera unde voi locui .Stiam ca va trebui sa o impart cu inca vreo 3oameni ,doar pretul biletului era pentru clasa a treia .Stateam la etajul 2 camera 150 .
M-am ghidat dupa indicatoarele fosforescente asezate pe peretii din lemn ajungand in 10 minute in fata unei usi mazgalite.Ma aflam in fata unei noi aventuri ,urma sa-mi fac noi prieteni ,deodata ma cuprins o emotie incat am inceput sa tremur din toate incheieturile ,nu stiam ce sa fac ,sa bat la usa sau sa intru direct.Dar usa s-a deschis ajutandu-ma la elucidarea cazului .Un barbat de vreo 2 metri, bine facut ,ma intampina cu un ranjet pe fata .....
-Deci tu trebuie sa fii ultimul coleg ratacit!Cati ani ai baiete?
Fata acestuia era un pic infricosatoare dar vocea expima bunavointa ,nestiind cum ar trbui sa raspund am inceput sa ma balbai.
-Esti balbait?
-Nu domnule .Scuzati-ma domnule dar nu am fost plecat niciodata de acasa ,iar acum sunt foarte emotionat ,am 18 ani ,si a-ti avut dreptate aici voi locui .
-Cum te numesti fiule?
-Jhonatan Eioux.
-Francez va sa zica!Deci ai fugit de acasa observ ca nu ai prea multe bagaje.
-Tatal meu era francez venit in Anglia pe la 1895.Apoi s-a casatorit cu mama si m-a avut pe mine .
-David ce faci ?
Prin crapatura usii un cap mare si negu aparu .Ma privi cu niste ochi critici incercand sa distinga in personalitatea mea daca sunt un om de incredere .Analiza dura doar cateva secunde ...
-Buna ma numesc Eliotte.Se pare ca vom fi colegi de camera hai sa te prezint baietilor.Ma trase inauntrul camerei intrebandu-ma din ochi cum ma numesc.
Am raspuns timid ca ma numesc Jhonatan Eioux .Acestia mi sau prezentat pe rand :omul care ma intampinat se numea William ,Eliotte iar cel de'al treilea Lucas .
-Ai patul de sus .Indica William cu seriozitate continuand sper ca nu ai greturi de mare!
-Nu stiu ,nu am mai calatorit niciodata cu vaporul...defapt niciodata nu am fost plecat din Londra am afirmat eu suparat din cauza faptului ca nu eram bogat ca sa-mi pot permite sa vad lumea-ntreaga.
M-am asezat dorind ca nodul care mi se forma in gat sa dispara ,simteam ca deja mi-e dor de mama de cocioaba mea ...arcurile patului scartaiau facandu-ma sa tresar.Deodata nava se urni din loc .
"Am pornit!"...s-a auzit intr-un colt al camerei .